Magia e-n mister

Stramosul omului a trait in apa? Stim cu totii faptul ca, in istoria omului, pe undeva, exista o veriga lipsa. Astfel, "lantul" de la inceputurile umanitatii pana in zilele noastre nu este complet. Da, poate pentru unii acest lucru reprezinta un soc, insa sunt multi care deja stiau acest lucru.

Acest "missing link" constituie un adevarat cosmar pentru antropologi. Insa, Sir Alister Hardy, un biolog marin englez ii sfatuieste sa isi limiteze cautarile in apa. Pentru a adauga greutate acestei idei, el aduce in discutie faptul ca in procesul de hominizare, omul a avut o perioada in urma cu multe milioane de ani, in care a trait in apa, mai aprecis in marile si lacurile calde a zonelor tropicale din pliocean ( in urma cu 5 milioane de ani ), care oferea conditii stabile in ceea ce priveste temperatura. Acest lucru era extrem de important in perioadele de glaciatiune. Animalele de prada ale hominidului erau mai putine in apa decat pe uscat.

Un exemplu l-am putea avea in faptul ca in arhipelagul nipon, babuinii prefera iarna sa stea in apa caldura a izvoarelor termale. Si, in cazul i ncare credeati ca asta-i tot, tinem sa va spunem ca va inselati. In urmatoarele randuri, va prezentam toate argumentele lui Sir Alister Hardy, pe care le-a adus in sprijinul ipotezei sale. Dupa ce treceti prin ele, suntem curiosi sa vedem daca si dumneavoastra credeti ca stramosul omului a trait in apa sau nu. Lasati-ne un comentariu!

Argumentul numarul 1

1. Dupa procesul de adaptare la conditiile acvatice, stramosul nostru si-a pierdut blana, ce reprezenta un serios impediemtn pentru inaintarea facila prin apa. Singurele locuri ramase sunt cele in care alunecarea prin apa nu era ingreunata sau cele in care conditiile termice trebuiau sa fie propice.

Argumentul numarul 2

2. Parul din zona capului s-a dezvoltat din ce in ce mai mult, pentru a proteja zona capului impotriva radiatiilor solare, care erau atat directe, cat si indirecte, reflectate pe sufparafata apei.

Argumentul numarul 3

3. In locurile ramase descoperite, ca urmare a pierderii parului de pe corp, s-a dezvoltat un strat subcutanat de grasime. Acest strat a constituit si continua sa constituie un serios dezavantaj, daca e sa incepem discutia despre obezitate.

Argumentul numarul 4

4. Bataile inimii incetinesc in mod automat atunci cand suntem in imersiune. Acest lucru este asemanator cu cel al balenelor si delfinilor.

Argumentul numarul 5 pentru a dovedi ideea ca stramosul omului a trait in apa

5. Stiti forma nasului omului? Aceasta forma caracteristica nu permite inundarea foselor nazare in momentul imersiunii. Asta nu se intampla la maimutele antropoide.

Argumentul numarul 6

6. Nou-nascutii au o abilitate de a inota, avand posibilitatea sa se miste in mediul acvatic usor. La scurt timp dupa nastere, ei deschid ochii. Surprinzator, acest lucru nu se intampla si in mediul terestru. Si pentru a intari acest lucru, haideti sa ne aducem aminte de nasterile facute in mediul acvatic. Sunt mult mai putin traumatizante si pentru copil si pentru mama. Nou-nascutii, imediat dupa nastere, chiar si in lipsa cordonului ombilical, inoata fara griji pe langa mama, cu ochii larg deschisi. Toate acestea ne duc cu gandul ca procesul nasterii ar putea sa fi fost elaborat tocmai pentru nasterea sub apa. Si, ca stramosul omului a trait in apa.

Argumentul numarul 7

7. Un corp scufundat in apa sta in pozitia verticala. Nu uitati ca centrul de greutate al omului este situat in partea inferioara. Relativa imponderabilitate oferita de mediuc acvatic a determinat trecerea la pozitia verticala a omului, lucru care a determinat si indreptarea axei osoase a organismului.Odata cu acest lucru s-a trecut de la mersul orizontal patruped la cel vertical biped, in acest fel fiind eliberate membrele inferioare, mainile, pentru a fi disponibile altor dexteritati. Dstorita presiunii exercitate de apa asupra corpului, creierul a primit o mai buna irigare, in acest fel dezvoltarea accelerandu-se.

Si totusi, ramane intrebarea: de ce s-a facut revenirea pe uscat? Ne gandim ca acest lucru s-a intamplat din cauza schimbatrii conditiilor atmosferice, acestea incepand sa devina mai bune. Temperatura s-a facut mai buna, iar hrana vegetala s-a diversificat.

Dupa ce stramosul omului a trait in apa, a revenit pe uscat. Acest lucru poate reprezenta un dezavantaj, din cauza afectiunilor specifice pozitiei bipede, dintre care amintim: flebitele, respiratia incompleta si sciatica, discopatiile, spondilozele, cefaleele si altele.

Marea piramida a lui Keops este situata pe platoul Gizeh din Egipt, in apropiere de capitala Egipt-ului, Cairo. Construita din blocuri de piatra imense, intre 2,5 si 70 de tone (cum sunt blocurile de granit din camera mortuara a regelui), ea nu are practic dusmani naturali, desi soarele, vantul si omul au lasat mici amprente atat in interiorul, cat si la suprafata ei.

Dar, din fericire, aceste urme nu sunt prea mari, neschimband practic arhitectonica constructiei. Singura parte lipsa din piramida este varful, care se pare ca a fost construit dintr-un aliaj care continea printre altele: cupru, aur, argint, platina, wolfram, zinc, in proportii bine stabilite, cu un efect deosebit din punct de vedere energetic asupra piramidei.

La exteriorul piramidei, pietrele sunt din calcar, material care absoarbe usor energia si caldura solara, iar spre interior se intalnesc blocuri succesive de granit, de asemenea o roca cu proprietati foarte bune de transfer si radiatie a energiei. Cat despre numarul aproximativ de blocuri de piatra, se poate spune ca ajung la impresionabila cifra de 2,3 milioane de bucati, suficiente pentru a realiza un zid cu inaltimea de1 m care ar putea inconjura granitele Frantei sau ale Germaniei fara probleme. In ceea ce priveste volumul piramidei s-a apreciat ca in ea s-ar putea pierde usor cateva catedrale, cum ar fi: catedrala Sf. Petru din RZoma, cele din Milano si Florenta, catedrala Sf. Paul din Londra ertc. Din blocurile marii piramide s-ar putea construi inca 30 de cladiri Empire State Building!

Ultima mare surpriza relevata de o echipa de cercetatori japonezi (inarmati cu un puternic si modern aparat gen "radar"), care au facut cateva radiografii la o buna parte din interiorul piramidei, a fost ca interiorul piramidei contine o serie de puturi, goluri, ganguri, un labirint de incaperi in toata regula.

O alta supriza, de data asta a Institutului de cercetari din Stanford, impreuna cu o echipa de egiptologi din Cairo, a rezultat in urma analizelor a mai multor blocuri de piatra prin masuratori electromagnetice. Testele indicau ca blocurile de piatra au fost turnate artificial. In partea superioara a rocii exista mici bule de aer, iar densitatea materialului este mai mare la baza, scazand progresiv spre partea de sus a pietrei, ceea ce sugereaza o uscare lenta pentru a da timp materialului sa se aseze mai bine in partea de jos, ajutat fiind de atractia graviationala. De asemenea, interiorul materialului contine un procent de apa mai mare decat al rocilor naturale din zona.

Profesorul Joseph Davidovits, un reputat egiptolog, a examinat prin diverse metode bucati de roca din blocurile piramidei. Intr-una din bucati, profesorul a gasit un fir de par negru de aproximativ 21 cm lungime, bine conservat. Cum a ajuns firul de par in roca? Poate un muncitor neatent l-a scapat in timp ce amesteca materialul, nestiind ca peste mii de ani va da bataie de cap egiptologilor. Indiferent de provenienta rocii, rezistenta ei si-a spus cuvantul in timp. Nici un aparat sau material din zilele noastre nu a fost testat atat de bine si indelungat cum au fost testate rocile din piramida. Cand vom ajunge si noi sa detinem retete de beton care sa dureze milenii, sa poata fi turnat atat de precis si sa-l putem utiliza in constructii pe care sa le lasam mostenire posteritatii?

Piramida lui Keops, cea mai mare dintre cele trei piramide de la Ghizeh, ar putea dezvalui noi secrete. O echipa de cercetatori francezi condusa de doi arheologi, afirma ca a localizat cu precizie intrarea in galeriile necunoscute, a caror existenta a fost doar dedusa, si unde se banuieste ca ar exista alte morminte regale.

Cei doi arheologi, Jacques Bardot si Francine Darmon, s-au folosit de metode de investigatie pentru a incerca sa dezlege misterul priamidei si sa dejoace planurile de inselare a ochiului si mintii piramidei si sa dejoace planurile de inselare a ochiului si mintii concepute de arhitectii faraonului. "Toata lumea stie ca in piramida lui Keops mai exista si alte galerii si camere, dar nimeni nu a reusit pana in prezent sa le localizeze. Daca ar exista un mormant in interiorul piramidei, ar trebui sa putem sa determinam calea de acces cu o eroare de maximum o piatra", a explicat Jacques Bardot.

Folosind tehnici de macrofotografie, cei doi arheologi au cercetat sute de metri de galerii, ajungand la concluzia ca multe dintre inbinari sunt false, ele fiind acoperite de constructorii antici cu mortar si gips. "Nici un arheolog nu si-a dat seama pana in prezent ca se afla in fata unui sistem de machiaj unic in istoria arheologiei egiptene", a concluzionat Jacques Bardot.

In a doua etapa, prin aceleasi proceduri macrofotografice si de imagine negativa, arheologii au stabilit ca anumite imbinari adevarate au fost tratate intr-un mod special. Ansamblul descoperirilor a permis localizarea pietrelor plasate pentru a inchide accesul la camere sau galerii secrete. Ca indiciu suplimentar, autorii au descoperit pe o piatra o mica hieroglifa, avand rolul de a preciza destinatia pietrei, hieroglifa pe care zidarul antic a uitat sa o stearga.

Arheologii francezi au mai ajuns la concluzia ca nisipul descoperit in timpul forajelorrealizate de compania Electricite de France in 1987 in aceste galerii, servea la izolarea fonica: odata umplute coridoarele cu nisip, era mult mai greu ca prin ciocanire sa poata fi deosebite zonele pline de cavitati.

In opinia arheologilor francezi, tot acest sistem de protectie era destinat mascarii accesului la un ansamblu de trei camere situat in apropiere de camera regelui, si unde se afla un al doilea mormant de rezerva, care ar putea adaposti chiar sarcofagul faraonului sau al mamei sale, Hetep-Eres, sau ar putea fi goala. "Dar nu exista nici un motiv sa credem ca faraonul ar fi construit toate acestea pentru nimic.", estimeaza Jacques Bardot.

Deocamdata, rezultatele acestor lucrari vor fi oficial prezentate autoritatilor efiptene, si abia mai tarziu, dupa obtinerea autorizatiilor necesare, vor avea sapaturi franco-egiptene pentru verificarea acestui ansamblu de teritorii.

Iată-ne ajunşi şi la cel de-al 6-lea articol de pe acest blog.Dacă până acum ceea ce am postat vi s-a părut cât de cât interesant,nu pot decât să mă bucur.Dar,nici nu ştiţi ce va aşteaptă !

În următoarele câteva articole voi scrie despre piramide,şi nu doar 2-3 vorbe.Aşa că,să nu mai lungim vorba şi,aşa cum spune un contemporan de-al nostru, "să trecem la treaba !" :))

Unul dintre marile secrete ale piramidei este acela că această respecta,prin construcţie,proporţiile misteriosului număr de aur.Astăzi se ştie despre construcţia piramidelor,templelor şi mormintelor din Egipt,că sunt aşezate astfel încât acestea dau o proiecţie fidelă a unor constelaţii,şi chiar a Caii Lactee.Unii oameni de ştiinţă,precum Roky McCollumn sau Robert Bauval,au descoperit că aliniamentul celor trei piramide de la Ghizeh formează o spirală de aur(ce păstrează proporţia exactă a numărului de aur f=1,218...),care se suprapune exact peste hârţa astronomică a :brâului lui Orion",iar Sfinxul se afla pe axă de simetrie a dreptunghiului de aur în care se înscrie spirală.

     Robert Bouval a fost primul care a arătat că structurile de la Ghizeh reflecta ordinea stelelor din constelaţia Orion.Egiptenii credeau că Osiris îşi avea reşedinţă în această constelaţie,sugerandu-se deci importantă acesteia în religia lor.Totodată axul culoarului de acces la mormântul din piramidă este centrat pe unghiul făcut în raport cu una din stelele Dragonului,care prezintă exact nordul geografic.Cele patru unghiuri ale bazei pătrate se afla îndreptate pe cele patru puncte cardinale,cu o perfectă exactitate.Înmulţind înălţimea piramidei cu un miliard,rezultă exact distanţă de la Pământ la Soare,adică 150 milioane de kilometri.Nenumăratele exemple ar putea continuă.

     Piramidele au un amplasament de o complexitate arhitecturală colosală ce trădează multe însuşiri şi aplicaţii ştiinţifice sau mistice,toate acestea vrând să reflecte perfecţiunea şi cunoaşterea.Din cele mai vechi timpuri,geometria,amplasarea,formă şi proporţiile aveau o mare importantă în culturile marilor popoare,luând naştere adevărate ştiinţe,că Feng Shui,sau chiar mai vechi decât această.Toată această ştiinţă conferea echilibrul optim,spiritual şi material.De aceea,unele construcţii mai speciale,precum piramidele de la Ghizeh,aveau rolul de a modifica starea de conştiinţa,adaptând-o la parametrii optimi pe care construcţia îi reflecta.

     În acest sens,cunoscutul gazetar şi publicist englez Paul Brunton,în lucrarea "Egiptul secret",bazandu-se pe diverse texte scrise,spunea că piramidele au fost utilizate în practicarea anumitor ritualuri,cum ar fi dedublarea astrală,o practică foarte des întâlnită în Antichitate.Prin formă şi proporţiile lor,piramidele facilitau astfel practicarea înaltelor ştiinţe oculte ce deschideau porţi cspre misterele Universului.Astfel,călătoriile în constelaţia Osiris se făceau în stare de transă extatică şi dedublare astrală.În acest sens s-au găsit numeroase porţiuni din amestecuri de plante sau alte substanţe,precum şi încântaţii şi forme de practică rituală care favorizau acestă transă.

     Deşi au fost studiate,măsurate şi analizate asiduu în ultima sută de ani,piramidele egiptene ce alcătuiesc ansamblul de la Gizeh refuză să îşi dezvăluie secretele.Unul dintre acestea este vechimea lor,o problemă extrem de cotroversata în ultima perioadă.O nouă teorie le stabileşte vârsta de 4478 de ani,cu o eroare de plus-minus cinci ani.

    În anul 1835,la 29 decembrie,un personaj contestat mai târziu debarcă în Egipt.Colonelul Howard Vyse ,ofiţer al corpului regal de garda britanic,un tip original dar şi zeflemist,dornic de a face ceva deosebit,şi mănat de spiritul de aventură,a ajuns să fie fascinat de piramide,în special de Marea Piramidă(despre care vom vorbi în următorul articol).În acea perioadă,în Gizeh săpa şi arheologul italian Giovanni Battista Caviglia ,un căpitan care era şi el puternic atras de istoria Egiptului.Cei doi s-au asociat şi au început să lucreze împreună.După câteva luni s-au certat,ajungând că la 13 februarie 1837 tensiunile să degenereze într-un conflict.Colonelul Vyse avea deja de la consul autorizaţia pentru săpături,aşa încât l-a izgonit pe italian de la locul săpăturilor.

     În urmă cu 72 de ani de a ajunge Vyse în Egipt,diplomatul britanic Davison Nathaniel descoperise,la capătul mării galerii,o gaură în tavan prin care a reuşit să se strecoare în interior,ajungând într-o încăpere de deasupra camerei regale.Era vorba,de fapt,despre cea mai de jos amplasată încăpere din cele aşa numite "încăperi de descărcare" de deasupra camerei regale.În jurnalul colonelului Vyse apare notată presupunerea existenţei unei camere mortuare ascunsă peste încăperea "Davison",de unde rezultă că Vyse ştia despre descoperirea diplomatului Davison.

Vyse împreună cu inginerul şef John Perring au reuşit să cumpere o cantitate însemnată de praf de puşca şi s-au hotărât să încerce o explozie deasupra încăperii "Davison".După ce au provocat explozia,au reuşit să creeze un tunel în blocurile piramidei.În perioadă 30 martie - 27 mai 1837 ei au descoperit încă patru spaţii goale peste încăperea "Davison".În cele două încăperi de sus Vyse a găsit câteva semne pictate în culoarea roşie pe monoliţi.Acestea puteau fi marcajul unor meşteri constructori care au dorit să nu se rataceasc în blocurile monolitice.Unul din aceste semne era,de fapt,numele faraonului Khufu.Vestea acestei dovezi senzaţionale a făcut înconjurul lumii,reuşind că dorinţa colonelului Vyse să fie atinsă.

     Oare de ce pe celelalte peste două milioane de blocuri de piatră nu s-a găsit nici măcar un singur însemn al regelui Khufu ?După descoperirea însemnului "Khufu",specialiştii care l-au văzut şi-au manifestat îndoielile,dar pentru că evenimentul era prea senzaţional,îndoială lor a fost acoperită de strigătele victoriei.

     Egiptologul Samuel Birch,expert în hieroglife,a presupus în 1837 că însemnul nu este real,conţine o greşeală de ortografie,ba mai mult semnele respective în existau în perioadă cât a trăit Kheops.Simbolurile mâzgălite în roşu au apărut cu mult după Kheops şi se asemănau foarte mult cu scrierea hieratică.Cum au putut ajunge aceste semne cu mult după Kheops în camera superioară când numai Vyse a folosit praful de puşca pentru a creă accesul în camera de descărcare ?În anul 1828 apare manualul "Materia hieroglyphica" de John G. Wilkinson.În acest manual numele Khufu a fost greşit tipărit.Astfel Vyse,care nu era egiptolog,a preluat această greşeală de ortografie,încercând să devină cunoscut prin "descoperirea însemnului".Cât despre vopseaua întrebuinţată,ea este asemănătoare cu cea cu cele folosite de vechii egipteni,un derivat al rosului ocru care mai este folosit şi în zilele noastre.Această vopsea naturală se păstrează atât de bine încât unui neexperimentat îi este greu să deosebească dacă însemnele au 1 an sau 3000 de ani.

     Părerile arheologilor moderi cu privire la vârsta mării piramide sunt foarte împărţite: de la 2000 la 5000 de ani.Datarea este îngreunată din cauza că nu s-au găsit hieroglife,stătui,busturi sau orice altceva ce ar putea relevă vârsta reală a a acesteia.Astfel toate dovezile concluzionează că nici pe departe Kheops sau Khufu nu a putut fi ctitorul mării piramide.În ultima perioadă,arheologii mai inspiraţi avansează ipoteză că marea piramidă are cel puţin între 8000 şi 10000 de ani.

     În absenţa altor indicii,savanţii s-au gândit să stabilească vechimea piramidelor în funcţie de ...stele.Pornind de la alinierea lor foarte exactă pe axă sud-nord,egiptologul Kate Spence,de la Universitatea din Cambridge, a presupus că elementele de reper utilizate de egipteni au fost o stea din Carul Mare şi una din Carul Mic.

     Problemă este că,datorită oscilaţiilor axei Pământului,nordul geografic "s-a mişcat" puţin câte puţin de-a lungul secolelor.Astfel,alte piramide,construite în alte perioade,prezintă mici abateri faţa de linia nord-sud.Luând în calcul aceste aparente erori ale vechilor egipteni,Kate Spence a reuşit să stabilească intervalele de timp la care au fost ridicate.Ulterior,ea a introdus în ecuaţie şi poziţia actuală a celor două stele menţionate.O simplă simuare pe calculator i-a permis să stabilească vechimea piramidelor de la Gizeh la 4478 de ani.În felul acesta,ele au devenit mai bătrâne cu aproape o sută de ani faţa de vârsta acceptată în general.

     Totuşi ar fi prematur să ne grăbim cu concluzia că-gata-a fost rezolvat şi misterul acesta.Ipoteză emisă de Kate Spence nu este singură care "sună bine" şi este încă departe de a se bucura de o recunoaştere unanimă.

     O altă teorie,deloc uşor de demontat,plasează construcţia piramidelor acum aproximativ 12500 de ani.Ea se sprijină pe asemănarea izbitoare dintre dispunerea piramidelor şi aranjamentul stelelor din constelaţia Orion.Ori abaterea care există şi în cazul acesta,r fi fost numa acum 12500 de ani,conform calculelor efectuate.

     Aşadar,cât de vechi sunt piramidele ? Iată o nouă situaţie în care nu putem spune decât că rămâne de văzut...

Demetra,zeiţă agriculturii,fecundităţii şi armoniei naturii,era una dintre cele mai populare divinităţi ale culturilor antice,fiind venerată atât în Tracia,cât şi în regiunile greceşti.Oamenii îi dedicau ceremonii fastoase,alcătuite din tot felul de dansuri,cântece,pantomime şi alte forme de rituri agrare."Capitală" cultului ei era oraşul Eleusis,situat lângă Atena.Aceste cremonii erau conduse de înalţi preoţi,primcipalele "învăţături" ale lor dezvăluind taine ale Universului,dedublării astrale,inducerea transei sau contemplaţiei mistice prin adoraţie faţa de Divinitate.

Înainte de iniţiere,candidaţii trebuiau mai întâi să treacă printr-o minuţioasă purificare ritualică,concretizată prin post şi sacrificii.Apoi erau invitaţi să ia parte la o întrunire secretă,unde li se prezentau anumite semnificaţii simbolice ale obiectelor sacre.T|otodata,viitorii membri ai cultului erau introduşi într-o puternică transă spirituală însoţită de viziuni,în timpul căreia li se dezvăluiau formulele magice prin care puteau intra în contact cu Divinitatea

Misterele din Eleusis erau recunoscute oficial şi protejate.Ele s-au perpetuat timp de aproape 2000 de ani,constituind de-a lungul timpului "material didactic" pentru diferite ştiinţe oculte,precum numerologia,tarotul,astrologia.

Dionisos este tot o divinitate tracă,un zeu solar având că simbol vită de vie şi vinul care semnificau extazul mistic şi beţia tainică a sufletului care era cuprins în timpul ritualurilor de adoraţie.Acest zeu era adorat că o încărnare a naturii,a vieţii iar în timpul acestor ritualuri satiri,fauni,sileni,menade şi nimfe dansau într-o ceaţă veselă şi zgomotoasă,acompaniaţi de muzică flautului,reconstituind cortegiul astfel imaginat al zeului.Aceste ritualuri se celebrau noaptea pe culmi de munţi,cu coroane de iederă sau aplicandu-şi coarne de ţapi sau cerbi.

În Tracia,adoratorii se încingeau chiar cu şerpi vii,strecurandu-i în păr,lasandu-se cuprinşi de transă,antrenaţi de ritmurile muzicii,consumând vin roşu.Aceste ritualuri avea un efect purificator prin însuşi faptul că permiteau eliberararea tensiunilor subconştienţe.Ele eliberau psihicul de toate inhibiţiile.În acest abandon adepţii aveau convingerea mistică,că se uneau cu Divinul.

     Noţiunea de "orphism" provine din numele zeului trac Orpheu.Legendele Olimpului povestesc că Orpheu era un cântăreţ de chitară,care prin muzică să putea imblinzi fiarele.Adepţii ştiinţelor oculte îl consideră inventatorul magiei şi al misterelor omonime,iniţiatorul unei adevărate religii.Orphismul este însă total diferit de celelalte culturi de mistere din Grecia.Adepţii orphismului alcătuiau o asociaţie secretă,în care oficiau "imnurile" orphice.

     "Învăţăturile" pe care le propovăduiau aceste imnuri pot fi privite că o combinaţie între conceptele creştinismului şi cele ale budismului,cultivând doctrină salvării sufletului omenesc de la pieire.În orphism,omul poartă încă de la naştere păcatul strămoşesc pe care trebuie să-l ispăşească prin suferinţă,idee preluată ulterior de creştinism.Sufletul omului este întemniţat în trup,întocmai că într-o închisoare.Scopul practicii ritualurilor era acela de a salva sufletul şi de a pune capăt ciclului etern al reîncarnării de-a lungul existentelor,idee larg răspândită în budism.

     Orphismul este considerat o prima religie care are o carte şi în care este tratată pe larg ideologia doctrinei eliberatoare.Spre deosebire de celelalte mistere,idolul era cel sacrificat,jerta lui Orpheu impunând compasiune şi respect.

     Imnurile orphice erau închinate diferitelor divinităţi precum: Nemesis,Fortuna,cele două Muze,Soarele,Lună,etc. Prin repertoriul lor,aceste imnuri imprimau o notă de exaltare,generozitate,puritate şi armonie

Faptul că în trecut a existat un continent de legătură între India şi Americă este aproape cert,altfel nu s-ar putea explica distribuţia faunei şi florei din zona.Un exemplu în acest sens ar fi lemurul,creatură ce trăieşte în insula Madagascar,dar şi în Africa,India sau arhipelagul Malaeziei.Cum ar fi putut lemurul să treacă peste oceanul Indian ? Alte animale şi plante au ridicat aceeaşi problemă...

Ocultistul britanic Scott Elliot,folosindu-se de un document prost conservat,a desenat o harta a Lemuriei,aşa cum era la momentul întinderii ei maxime.Naturalistul german Ernst Haikel credea că un continent s-ar fi întins cândva din Madagascar până în Malaezia,fapt care ar explica răspândirea lemurilor şi a altor specii.

      Doctorul francez Augustus Longeon,care a făcut săpături în ruinele mayase din Yucatan,a tradus una din cărţile mayase,în care găsim o relatare fascinantă despre aşa-numitul continent Mu,un teritoriu înfloritor,pe care l-ar fi distrus un cutremur.Longeon a încercat să dovedească faptul că locuitorii din Mu ar fi fost strămoşii mayasilor dar şi ai egiptenilor.

      Celebrul ocultist Helena Blavatski susţine că,în timpul călătoriilor sale,ar fi găsit în mănăstirile sacre ale Tibetului un manuscris care vorbeşte de evoluţia umanităţii prin şapte râse.Conform acestui document,despre care înţelepţii spuneau că este un vechi text din Atlantida,lemurienii ar fi fost a treia rasa.În cartea să,Helena Blavatski scrie că lemurienii ar fi trăit pe un continent ce acoperea cea mai mare parte din emisferă sudică,şi că ei erau creaturi gigantice asemănătoare cu maimuţele.Aceeaşi autoare vorbeşte despre o serie de diferenţe de natură genetică între "exemplare":unii aveau patru braţe,în timp ce ceilaltio aveau un al treilea ochi în ceafă.Nu vorbeau nici o limba,comunicau doar telepatic şi deţineau puteri paranormale uimitoare.

      Un alt renumit teozof,William Scott,spunea despre lemurieni că aveau aproape 4,5 metri înălţime şi peilea de culoare brună.Fetele lor erau teşite,fără frunţi,dar cu maxilarele ieşite în afară.Călcâiele lor erau atât de lungi şi de întinse înapoi,încât puteau merge la fel de bine şi cu spatele,aşa cum mergeau cu faţa.Aveau ochii atât de îndepărtaţi unul de celălalt,încât puteau vedea la fel de bine şi lateral că şi înainte.

      Ce s-a întâmplat cu Lemuria nu se ştie nici în ziua de astăzi şi probabil nu se va şti niciodată.Legendele spun că acest ţinut s-a fragmentat,rezultaand din el continentul Atlantida şi lumea actuală.Dar cât de mult ne putem crede în astfel de legende ?

Nimeni nu ştie exact unde se afla El Dorado.Unii oameni de ştiinţă au crezut că acest ţinut se afla pe malurile lacului Guatavita,în nord-estul Bogotei,iar alţii au făcut analogie cu mică tărişoara Manoa,situată pe dealurile Buianeze,dincolo de fluviul Orinoco.

În limba băştinaşilor Americii de Sud, El Dorado înseamnă "omul de aur".Toate legendele legate de comunitatea locuitorilor ţinutului El Dorado s-au ţesut în jurul acestei mitologii a omului de aur.Un cronicar spaniol a relatat un ritual desfăşurat în lagună Guatavita,prin care,în urmă morţii regelui,băştinaşii l-au instalat pe tron pe fiul acestuia.

Ei au construit o plută din papură şi au aşezat pe ea patru vetre cu jăratec,unde ardea tămâie,răşini şi multe alte parfumuri.L-au dezbrăcat pe moştenitor şi l-au uns cu ceva lipicios,peste care au suflat praf de aur,acoperindu-l în întregime,iar la picioare i-au aşternut o grămadă de aur şi smaralde.Când plută a părăsit malul,în acorduri de trompete,flaute şi alte instrumente,viitorul rege şi vasalii care îl însoţeau au dăruit ofrandă zeului lor,aruncând în lac gramda de aur şi pietre preţioase.Prin această ceremonie,noul conducător era acceptat şi recunoscut drept rege.Povestea cronicarului spaniol dovedeşte faptul că El Dorado era o comunitate bazată pe o anumită ideologie spirituală,trăind în prosperitate şi armonie.Ritualul ungerii cu răşină şi acoperirii cu aur,omul perfect,care şi-a transformat natură să interioară în aur pur.

De-a lungul timpului,foarte mulţi "vânători de comori" au plecat în căutarea ţinutului El Dorado,în speranţa că vor descoperi minunatele comori din aur despre care vorbesc legendele.Bineînţeles că niciunul dintre aceştia nu a găsit nimic...

Magia e-n mister

Popular Posts

Connect With Us

Label Cloud

Blog Archive

Newsletter

Subscribe Our Newsletter