Marea piramida a lui Keops este situata pe platoul Gizeh din Egipt, in apropiere de capitala Egipt-ului, Cairo. Construita din blocuri de piatra imense, intre 2,5 si 70 de tone (cum sunt blocurile de granit din camera mortuara a regelui), ea nu are practic dusmani naturali, desi soarele, vantul si omul au lasat mici amprente atat in interiorul, cat si la suprafata ei.
Dar, din fericire, aceste urme nu sunt prea mari, neschimband practic arhitectonica constructiei. Singura parte lipsa din piramida este varful, care se pare ca a fost construit dintr-un aliaj care continea printre altele: cupru, aur, argint, platina, wolfram, zinc, in proportii bine stabilite, cu un efect deosebit din punct de vedere energetic asupra piramidei.
La exteriorul piramidei, pietrele sunt din calcar, material care absoarbe usor energia si caldura solara, iar spre interior se intalnesc blocuri succesive de granit, de asemenea o roca cu proprietati foarte bune de transfer si radiatie a energiei. Cat despre numarul aproximativ de blocuri de piatra, se poate spune ca ajung la impresionabila cifra de 2,3 milioane de bucati, suficiente pentru a realiza un zid cu inaltimea de1 m care ar putea inconjura granitele Frantei sau ale Germaniei fara probleme. In ceea ce priveste volumul piramidei s-a apreciat ca in ea s-ar putea pierde usor cateva catedrale, cum ar fi: catedrala Sf. Petru din RZoma, cele din Milano si Florenta, catedrala Sf. Paul din Londra ertc. Din blocurile marii piramide s-ar putea construi inca 30 de cladiri Empire State Building!
Ultima mare surpriza relevata de o echipa de cercetatori japonezi (inarmati cu un puternic si modern aparat gen "radar"), care au facut cateva radiografii la o buna parte din interiorul piramidei, a fost ca interiorul piramidei contine o serie de puturi, goluri, ganguri, un labirint de incaperi in toata regula.
O alta supriza, de data asta a Institutului de cercetari din Stanford, impreuna cu o echipa de egiptologi din Cairo, a rezultat in urma analizelor a mai multor blocuri de piatra prin masuratori electromagnetice. Testele indicau ca blocurile de piatra au fost turnate artificial. In partea superioara a rocii exista mici bule de aer, iar densitatea materialului este mai mare la baza, scazand progresiv spre partea de sus a pietrei, ceea ce sugereaza o uscare lenta pentru a da timp materialului sa se aseze mai bine in partea de jos, ajutat fiind de atractia graviationala. De asemenea, interiorul materialului contine un procent de apa mai mare decat al rocilor naturale din zona.
Profesorul Joseph Davidovits, un reputat egiptolog, a examinat prin diverse metode bucati de roca din blocurile piramidei. Intr-una din bucati, profesorul a gasit un fir de par negru de aproximativ 21 cm lungime, bine conservat. Cum a ajuns firul de par in roca? Poate un muncitor neatent l-a scapat in timp ce amesteca materialul, nestiind ca peste mii de ani va da bataie de cap egiptologilor. Indiferent de provenienta rocii, rezistenta ei si-a spus cuvantul in timp. Nici un aparat sau material din zilele noastre nu a fost testat atat de bine si indelungat cum au fost testate rocile din piramida. Cand vom ajunge si noi sa detinem retete de beton care sa dureze milenii, sa poata fi turnat atat de precis si sa-l putem utiliza in constructii pe care sa le lasam mostenire posteritatii?
Piramida lui Keops, cea mai mare dintre cele trei piramide de la Ghizeh, ar putea dezvalui noi secrete. O echipa de cercetatori francezi condusa de doi arheologi, afirma ca a localizat cu precizie intrarea in galeriile necunoscute, a caror existenta a fost doar dedusa, si unde se banuieste ca ar exista alte morminte regale.
Cei doi arheologi, Jacques Bardot si Francine Darmon, s-au folosit de metode de investigatie pentru a incerca sa dezlege misterul priamidei si sa dejoace planurile de inselare a ochiului si mintii piramidei si sa dejoace planurile de inselare a ochiului si mintii concepute de arhitectii faraonului. "Toata lumea stie ca in piramida lui Keops mai exista si alte galerii si camere, dar nimeni nu a reusit pana in prezent sa le localizeze. Daca ar exista un mormant in interiorul piramidei, ar trebui sa putem sa determinam calea de acces cu o eroare de maximum o piatra", a explicat Jacques Bardot.
Folosind tehnici de macrofotografie, cei doi arheologi au cercetat sute de metri de galerii, ajungand la concluzia ca multe dintre inbinari sunt false, ele fiind acoperite de constructorii antici cu mortar si gips. "Nici un arheolog nu si-a dat seama pana in prezent ca se afla in fata unui sistem de machiaj unic in istoria arheologiei egiptene", a concluzionat Jacques Bardot.
In a doua etapa, prin aceleasi proceduri macrofotografice si de imagine negativa, arheologii au stabilit ca anumite imbinari adevarate au fost tratate intr-un mod special. Ansamblul descoperirilor a permis localizarea pietrelor plasate pentru a inchide accesul la camere sau galerii secrete. Ca indiciu suplimentar, autorii au descoperit pe o piatra o mica hieroglifa, avand rolul de a preciza destinatia pietrei, hieroglifa pe care zidarul antic a uitat sa o stearga.
Arheologii francezi au mai ajuns la concluzia ca nisipul descoperit in timpul forajelorrealizate de compania Electricite de France in 1987 in aceste galerii, servea la izolarea fonica: odata umplute coridoarele cu nisip, era mult mai greu ca prin ciocanire sa poata fi deosebite zonele pline de cavitati.
In opinia arheologilor francezi, tot acest sistem de protectie era destinat mascarii accesului la un ansamblu de trei camere situat in apropiere de camera regelui, si unde se afla un al doilea mormant de rezerva, care ar putea adaposti chiar sarcofagul faraonului sau al mamei sale, Hetep-Eres, sau ar putea fi goala. "Dar nu exista nici un motiv sa credem ca faraonul ar fi construit toate acestea pentru nimic.", estimeaza Jacques Bardot.
Deocamdata, rezultatele acestor lucrari vor fi oficial prezentate autoritatilor efiptene, si abia mai tarziu, dupa obtinerea autorizatiilor necesare, vor avea sapaturi franco-egiptene pentru verificarea acestui ansamblu de teritorii.
Dar, din fericire, aceste urme nu sunt prea mari, neschimband practic arhitectonica constructiei. Singura parte lipsa din piramida este varful, care se pare ca a fost construit dintr-un aliaj care continea printre altele: cupru, aur, argint, platina, wolfram, zinc, in proportii bine stabilite, cu un efect deosebit din punct de vedere energetic asupra piramidei.
La exteriorul piramidei, pietrele sunt din calcar, material care absoarbe usor energia si caldura solara, iar spre interior se intalnesc blocuri succesive de granit, de asemenea o roca cu proprietati foarte bune de transfer si radiatie a energiei. Cat despre numarul aproximativ de blocuri de piatra, se poate spune ca ajung la impresionabila cifra de 2,3 milioane de bucati, suficiente pentru a realiza un zid cu inaltimea de1 m care ar putea inconjura granitele Frantei sau ale Germaniei fara probleme. In ceea ce priveste volumul piramidei s-a apreciat ca in ea s-ar putea pierde usor cateva catedrale, cum ar fi: catedrala Sf. Petru din RZoma, cele din Milano si Florenta, catedrala Sf. Paul din Londra ertc. Din blocurile marii piramide s-ar putea construi inca 30 de cladiri Empire State Building!
Ultima mare surpriza relevata de o echipa de cercetatori japonezi (inarmati cu un puternic si modern aparat gen "radar"), care au facut cateva radiografii la o buna parte din interiorul piramidei, a fost ca interiorul piramidei contine o serie de puturi, goluri, ganguri, un labirint de incaperi in toata regula.
O alta supriza, de data asta a Institutului de cercetari din Stanford, impreuna cu o echipa de egiptologi din Cairo, a rezultat in urma analizelor a mai multor blocuri de piatra prin masuratori electromagnetice. Testele indicau ca blocurile de piatra au fost turnate artificial. In partea superioara a rocii exista mici bule de aer, iar densitatea materialului este mai mare la baza, scazand progresiv spre partea de sus a pietrei, ceea ce sugereaza o uscare lenta pentru a da timp materialului sa se aseze mai bine in partea de jos, ajutat fiind de atractia graviationala. De asemenea, interiorul materialului contine un procent de apa mai mare decat al rocilor naturale din zona.
Profesorul Joseph Davidovits, un reputat egiptolog, a examinat prin diverse metode bucati de roca din blocurile piramidei. Intr-una din bucati, profesorul a gasit un fir de par negru de aproximativ 21 cm lungime, bine conservat. Cum a ajuns firul de par in roca? Poate un muncitor neatent l-a scapat in timp ce amesteca materialul, nestiind ca peste mii de ani va da bataie de cap egiptologilor. Indiferent de provenienta rocii, rezistenta ei si-a spus cuvantul in timp. Nici un aparat sau material din zilele noastre nu a fost testat atat de bine si indelungat cum au fost testate rocile din piramida. Cand vom ajunge si noi sa detinem retete de beton care sa dureze milenii, sa poata fi turnat atat de precis si sa-l putem utiliza in constructii pe care sa le lasam mostenire posteritatii?
Piramida lui Keops, cea mai mare dintre cele trei piramide de la Ghizeh, ar putea dezvalui noi secrete. O echipa de cercetatori francezi condusa de doi arheologi, afirma ca a localizat cu precizie intrarea in galeriile necunoscute, a caror existenta a fost doar dedusa, si unde se banuieste ca ar exista alte morminte regale.
Cei doi arheologi, Jacques Bardot si Francine Darmon, s-au folosit de metode de investigatie pentru a incerca sa dezlege misterul priamidei si sa dejoace planurile de inselare a ochiului si mintii piramidei si sa dejoace planurile de inselare a ochiului si mintii concepute de arhitectii faraonului. "Toata lumea stie ca in piramida lui Keops mai exista si alte galerii si camere, dar nimeni nu a reusit pana in prezent sa le localizeze. Daca ar exista un mormant in interiorul piramidei, ar trebui sa putem sa determinam calea de acces cu o eroare de maximum o piatra", a explicat Jacques Bardot.
Folosind tehnici de macrofotografie, cei doi arheologi au cercetat sute de metri de galerii, ajungand la concluzia ca multe dintre inbinari sunt false, ele fiind acoperite de constructorii antici cu mortar si gips. "Nici un arheolog nu si-a dat seama pana in prezent ca se afla in fata unui sistem de machiaj unic in istoria arheologiei egiptene", a concluzionat Jacques Bardot.
In a doua etapa, prin aceleasi proceduri macrofotografice si de imagine negativa, arheologii au stabilit ca anumite imbinari adevarate au fost tratate intr-un mod special. Ansamblul descoperirilor a permis localizarea pietrelor plasate pentru a inchide accesul la camere sau galerii secrete. Ca indiciu suplimentar, autorii au descoperit pe o piatra o mica hieroglifa, avand rolul de a preciza destinatia pietrei, hieroglifa pe care zidarul antic a uitat sa o stearga.
Arheologii francezi au mai ajuns la concluzia ca nisipul descoperit in timpul forajelorrealizate de compania Electricite de France in 1987 in aceste galerii, servea la izolarea fonica: odata umplute coridoarele cu nisip, era mult mai greu ca prin ciocanire sa poata fi deosebite zonele pline de cavitati.
In opinia arheologilor francezi, tot acest sistem de protectie era destinat mascarii accesului la un ansamblu de trei camere situat in apropiere de camera regelui, si unde se afla un al doilea mormant de rezerva, care ar putea adaposti chiar sarcofagul faraonului sau al mamei sale, Hetep-Eres, sau ar putea fi goala. "Dar nu exista nici un motiv sa credem ca faraonul ar fi construit toate acestea pentru nimic.", estimeaza Jacques Bardot.
Deocamdata, rezultatele acestor lucrari vor fi oficial prezentate autoritatilor efiptene, si abia mai tarziu, dupa obtinerea autorizatiilor necesare, vor avea sapaturi franco-egiptene pentru verificarea acestui ansamblu de teritorii.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu